orice stare sufleteasca isi are melodia ei. Aceasta melodie, descoperita din intymplare in multsimea dosarelor compiuterelor din retsea, m-a bagat intr-o trauma psihologica. Rascoleshte in mine nishte gingashie de nedescris. O amesteca cu o bucata de nostalgie, doua partsi de tynjiri sufleteshti, shi un piculets de vise. Miroase a ploaie, a buze umede, cu o adiere ushoara de scortisoara.
E ca o ceashka de cappucino – spuma gingasha pe vyrf, shi caramela densa la fund…
Imi pun cashtile, shi vrea sa merg, sa merg, shi sa nu ma opresc – prin orashul plin de lumini, prin multsimea ce se imbulzeshte, sa zymbesc simtsind cum mi se strynge inima intr-un cerc de fier… gingashie, nostalgie… ori regret?
ce coincidentza
frumoasa revarsare de emotii.
nu cred ca regretele de fac sa vrei sa zimbeshti.. sa asculti din nou si din nou.. dar mai shtii… cum suntem noi de diferiti